Perspective istorice (2): 5 întrebări pentru 5 împăraţi buni

20/05/2013 Articol publicat pe platforma politeia.org.ro

Ipoteza principala a acestui mic eseu poate fi definita simplu – Nu turma este vinovata ca lupii au imputinat-o, ci ciobanul care nu s-a luptat cu lupii. Pe scurt, meritele sau defectele ciobanului vor hotari soarta turmei.  

5 intrebari clare si 5 raspunsuri prezumtive

Prima intrebare – pot democratiile genera un sistem in care conducatori alesi democratic prin vot universal pot fi capabili si eficienti? Raspunsul este bineinteles afirmativ, pentru simplul motiv ca se  intampla si s-a intamplat de aproape un secol.

5-Imp-1A doua intrebare – pot alte sisteme, considerate nedemocratice, sa genereze lideri la fel de capabili si eficienti? Raspunsul este bineinteles ca da, se intampla de 4 milenii de istorie scrisa a societatii umane.

A treia intrebare – exista vreo legatura intre crizele  sociale, economice, politice, sau culturale si lipsa continua de conducere competenta si eficienta ? Si aici raspunsul nu poate fi decat afirmativ. Lipsa unei conduceri competente reprezinta catalizatorul crizelor si de multe ori generatorul ei.

A patra intrebare – exista un grad de erodare dupa care intervine declinul unei societati (stat, uniune sau federatie) din cauza lipsurilor de competenta si eficienta ale conducatorilor acestor societati? Da, exista! Istoria scrisa a omenirii, cu sau fara interpretari partizane, ne indica clar existenta unei erodari, care poate fi fatala sau care poate fi oprita de o schimbare  a sistemului care genereaza conducatorii societatii in proces de erodare.

O a cincea intrebare – care este perioada de rezistenta a unei societati care se erodeaza din cauza lipsei de competente? Aici raspunsul nu poate fi decat speculativ! Daca privim spre societatile trecutului, considerandu-le vechi (batrane) si la societatea moderna, considerand-o noua (tinara) si aplicand metafora “metabolismului social” vom vedea ca in trecut erodarea a fost mult mai lenta, devenind vizibila dupa doua-trei generatii de conducatori incompetenti. Intr-o societate dinamica si interconectata global ca societatea noastra, erodarea si declinul vor fi mult mai rapide, cu posibilitatea de a surveni in mai putin de o singura generatie. O generatie cuprinde in zilele noastre (2008 – 13) o perioada de 25-30 de ani.

***

Inainte de a trece la justificarea raspunsurilor mele, o mica poveste istorica. De la Nero, 54 d.Hr., si pana la Nerva, 98 d.Hr., intr-o perioada de 44 de ani, adica 2 generatii au condus Roma 7 imparati (Nero, Galba, Otho, Vitellius, Vespasian, Titus, Domitian).  Desi exista inca multe dezbateri daca Domitian a lasat Roma in deficit sau nu, un lucru este clar – Roma a fost lovita grav de inflatie si preturile alimentelor au crescut de 5 ori in perioada Titus-Domitian.

5-Imp-2Dupa perioada de erodare, Roma intra intr-o perioada de regenerare si apogeu, cunoscuta drept “perioada celor 5 împaraţi buni” – Nerva, Traian, Hadrian, Antoninus Pius si Marcus Aurelius. Dupa aceasta perioada de apogeu, va intra Roma in “criza secolului al III-lea”, dupa care se va eroda total, declin dupa care se va prabusi.

Termenul de “5 împaraţi buni” ii apartine lui Niccolò Machiavelli, folosit in cartea lui “Discurs asupra primelor zece cărţi ale lui Titus Livius.” Mai recent, titlul si motivatiile lui Machiavelii sunt preluate se marele istoric englezEdward Gibbon in capodopera proprie “Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman.” Ambii carturari mentioneaza ca succesul celor “5 împaraţi buni” se datoreaza faptului ca ei au fost alesi (numiti) si nu au mostenit biologic tronul imperial (respectivii sunt cunoscuti  si ca “imparati adoptati”). Tot conclud ambii carturari ca toti acesti imparati au fost inainte de a deveni conducatorii romani, figuri politice, militare sau intelectuale de exceptie, implicit au avut cariere meritorii inainte de apogeul imperial.

***

Intorcandu-ne la raspunsurile pe care le-am dat intrebarilor cu care am inceput acest mic eseu, am cateva completari:

1. O democratie poate genera conducatori capabili numai daca acestia au fost probati prin cariere anterioare, care s-au dovedit apti, cu succese in afara politicii. Pepinierele  partidelor politice au produs fructe alterate, incapabile sa-si conduca popoarele. Majoritatea liderilor occidentali sunt politicieni de meserie, care chiar daca au invatat o alta profesiune sau au studii academice intr-o profesie liberala au exersat-o extrem de putin, poate chiar deloc. Putinele exceptii sunt exact acelea care confirma regula.  Deci acesti oameni, care raspund de soarta milioanelor de oameni ai popoarelor lor, sunt de fapt persoane care nu au excelat in nimic, niciodata. Singura cariera pe care o au este politica pe care o profeseaza, de cele mai multe ori populist si oportunist. Occidentul contemporan este condus de cei mai nepregatiti lideri din perioada de dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.

2.  Continuitatea politica a liderilor care nu au reusit sa se aleaga si care se “cramponeaza” de continuarea  reprezentarii partidelor este total nerealista si daunatoare partidelor si electoratelor.

3. Cresterea “competentelor” si modelele cunoscute in alte parti ale lumii in afara Occidentului sunt de multe ori mai eficiente decat cele existente in democratiile occidentale. Traditia Orientului Îndepărtat cunoaste tranzitia de la un conducator la un altul printr-o institutie (inteleapta), care se numeste tàishàng huáng, in romaneste poate fi tradus “conducator maret  ”, in sensul unui conducator care si-a implinit destinul, traieste si cedeaza locul benevol altora, pe care ii considera capabili de a-l urma.   Traditia a inceput in 202 d.Hr. , regatul Chinez – Han,  cam cu un deceniu inaintea unificarii lui Qin,  aprox. 210 –220  d.Hr. Ea continua pana astazi si cred ca va continua mult timp de aici incolo. Aceasi traditie de “conducator in retragere” o puteti intalni si in Japonia, se numeste Daijō-tennō si a fost parte dintr-un sistem de guvernare numit Insei (cvasi monastic, nu in sens crestin).  In Coreea, acelasi sistem se numeste Sang-hwang si a rezistat pana la prima anexare a Coreei la Japonia la inceputul secolului XX.

Din nefericire, toti vom urmari impreuna dezintegrari sociale si prabusiri de state, in special din cauza lipsei de intelegere a conducatorilor populisti, lipsiti de viziune si de intelegere, care alesi la fiecare 4-5 ani trebuie sa-si mentina populismul pentru a supravietui.

Advertisements