contributors.ro Martie 3, 2014 Global / Europa, Opinie, Sinteze

O analiza la ceea ce s-a intamplat in ultimele zile in Crimeea este deja o analiza post-mortem. Lucrurile s-au intamplat, putin probabil ca vom vedea mai multe in afara Crimeei. Cred ca Rusia lui Putin si-a atins toate obiectivele imediate si viitoarele tratative se vor purta sub titulatura “asigurarea drepturilor cetatenesti si siguranta populatiei rusofone 03-03-14-P_11din Ucraina”. Tratativele vor fi complicate si vor costa multe concesii din partea Kievului sfatuit de puterile occidentale sa le acorde agresorului infuriat. Istoria ne invata ca s-a mai intamplat si nu de prea mult timp. Poate chiar Crimeea o sa fie “retrocedata” Ucrainei, de iure pentru ca de facto nu vad cum Putin o sa-si abandoneze planurile dupa un scandal atat de mare, costuri mici si enorme castiguri de imagine pentru lumea in care el este hegemon.

Putin stie ceea ce inca nu au aflat europenii sau cel putin nu l-au materializat cum trebuie – viitorul poate fi asigurat numai de federatii multi-nationale, care pot gasi mai facil rapunsuri la provocarile acestui viitor probabil, provocari economice, militare, sociale, dar in special in confruntarile pasive sau active intr-o lume in tranzitie, un fel de Ev Mediu, care probabil va dura cateva generatii. Acest Ev Mediu nu are nici o legatura cu ceea ce vedem noi cu ochii mintii, nici cavaleri si nici domnite, ci imbatranire a populatiei, probleme cu aceasta populatie imbatranita si presiuni tot mai accentuate venite de la cei multi care poseda prea putin in viziunea lor.

Marea intrebare ar fi daca aceasta perioada va fi una scurta, de cateva generatii, asa cum s-a intamplat in timpul revolutiei industriale sau una indelungata, cum s-a intamplat pe timpurile cand Imperiul Hitit a cazut si cel Egiptean a decazut, “ Popoarele Marii” au migrat din nord spre sud, cucerind aproape tot Orientul Mijlociu, Nordul Africii si populand tot sudul Marii Mediterane, dand nastere multor natiuni, care mai tarziu au devenit si state. O alta posibilitate ar fi o perioada mult mai indelungata (aproape un mileniu), exact acea perioada pe care noi europenii o consideram “Evul Mediu”. Personal cred in probabilitatea unui nou Ev Mediu, poate de un secol (4-5 generatii), care va schimba lumea asa cum am cunoscut-o intr-o alta lume complet diferita.

Uniunea Europeana si NATO

Uniunea Europeana a fost un exemplu pentru multi de modul in care se poate trai in pace si bunastare decenii. Din nefericire, experimentul a inceput sa scartaie in clipa cand belsugul s-a schimbat in insuficienţă. Atunci popoarele Europei unite au descoperit lipsa unui echilibru, pe care multi l-au interpretat ca nefiresc si nejustificabil.

Uniunea Europeana intra in acest conflict cu Federatia Rusa nepregatita si fara politici concrete in ceea ce priveste comertul cu Rusia si in special aproape total dependenta de energia ruseasca pentru industrie si populatia diverselor state.

03-03-14-P_12NATO, organismul militar care trebuie sa apere occidentul de agresiuni militare, nu s-a dovedit prea eficient fara contributia masiva si directa a americanilor. Cred ca lectia interventiei in Libia, cand de facto lucrurile s-au administrat in afara structurilor NATO, a fost edificatoare. Din nefericire, “Raportul Albright” nu si-a gasit suficient ecou, desi Madeleine Albright şi Ronald Asmus sunt de facto “arhitecţii” primei extinderi a NATO spre est. Trebuie mentionat ca Raportul Albright propunea elevarea Articolului 4 (care dă posibilitatea membrilor să ceară consultări privind ameninţările de securitate) la aproape aceeaşi importanţă ca şi cea a Articolului 5 (Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor). De fapt, unii membri doresc blocarea unor situaţii în care să fie invocat Articolul 5. De aici multe probleme care pot sa trezeasca multe ambiguitati si dificultati. Pe de alta parte, Statele Unite insista pentru o reafirmare a articolului 5 al contractului de alianta. Insistenta SUA in acest sens vine în directa contradictie cu opiniile unor aliati europeni, care ar prefera mai degrabă o reîntoarcere la sensul clasic al articolului 5 – în perspectiva unor sentimente ca Europa deja nu mai constituie centrul interesului strategic al SUA si bineinteles lucrurile ar fi trebuit sa fie si viceversa. (Tratatul de Alianta – Text)

Lucrurile in NATO stau destul de prost si este mai mult decat clar si poate conflictul afgan sau interventia (justificata sau nu ) din Libia dovedesc asta cu prisosinta – alianta suferă de un deficit al onorării deciziilor şi politicilor asumate de unii membri, chiar unii proeminenti.

Vectorii geostrategici ai Rusiei spre Occident

Din punct de vedere strategic, Rusia are nevoie de teritorii de lansare sau aparare pentru a asigura prezenta militara pe care ea o considera necesara unei puteri cu influenta geostrategica semnificativa. Rusia si-a asigurat aceasta prezenta prin fondarea, subventionarea unor regiuni care au facut parte din Uniunea Sovietica si astazi trebuie mentinute cu orice pret. Doi vectori, ambii au ca centru Crimeea. Vectorul nordic, care include Abhazia Ukraine.-Crimea-strategic pointlocalizata in nord-vestul Georgiei la țărmul Mării Negre, Crimeea si in nord, Kalingrad, exclavă rusă de la Marea Baltică. Daca Crimeea a adapostit cartierul general al Flotei Marii Negre, Kaliningradul este centru de comanda si portul principal al Flotei Baltice al Federatiei Ruse.

Centrul acestui vector geostrategic este bineinteles Crimeea. Si vectorul sudic are ca centru aceeasi peninsula Crimeea, dar terminusul lui este Transnistria si acest vector incepe in Abhazia, desi cred ca intr-un timp mediu, Rusia o sa-si insuseasca o alta regiune autonoma din sudul Georgiei, bineinteles ma refer la Adjaria (oficial Republica Autonomă Adjaria). Adjaria e cunscută și ca Ajara, Adjara, Ajaria, Adzharia, Aciaria și Ajaristan. În cadrul Uniunii Sovietice, ea era denumită Republica Autonomă Socialistă Sovietică Adjară, fost teritoriu otoman, astazi facand parte din Georgia. Acest teritoriu in mana rusilor ar insemna un exceptional atu, devenind de fapt punct de contact si granita comuna cu Turcia in estul Marii Negre. De mentionat ca si astazi, la Batumi, capitala Adjariei, exista o baza militara ruseasca.

Trei concluzii – (1) Crimeea este un loc vital pentru Rusia, nici vorba si nici o sansa ca Rusia sa se retraga din Crimeea sau sa-i lase Ucrainei o urma de suveranitate in aceasta peninsula. (2) cine crede ca R. Moldova isi va recupera teritoriile dupa Nistru viseaza frumos, dar nu prea practic. (3) incalcarea brutala de catre Rusia a Memorandumului de la Budapesta arata cata responsabilitate are Rusia fata de tratatele semnate de ea. Vezi punctele tratatului si incalcarea lor.

Castig de imagine pentru Rusia, pierdere pentru Europa si SUA confuza

Federatia Rusa a aratat partenerilor si adversarilor ca nu va pregeta sa-si apere interesele asa cum le vede ea, chiar cu pretul unor incalcari ale normelor internationale si ale tratatelor semnate de ea.

In acelasi mod, Rusia a aratat ca Occidentul nu poate si nu doreste sa riposteze militar in fata unor agresiuni fatise, lasand uneori de izbeliste unii parteneri asigurati detinatori ai unor garantii semnate si conesmnate in tratate, ma refer la mai sus discutatul Memorandum de la Budapesta.

Uniunea Europeana si-a aratat neputinta de a trata politic unele crize regionale. Lipsa politicilor comune in ceea ce priveste energia, comertul exterior si politica externa au pus UE intr-o inferioriate clara in acest incident si o sa fie extrem de greu sa-si refaca prestigiul pierdut.

Structurile NATO nu au reusit sa fie eficiente si sa-si mentina forta de convingere care sa puna pe ganduri un agresor potential.

Administratia Obama in Statele Unite a dovedit la randul ei ca in afara de discutii si amenintari fara substanta nu mai poate face mult. Din nefericire, administratia actuala inca nu a inteles ca o super-putere nu poate fi administrata ca un ONG. Repercursiunile acestui comportament vor fi simtite in OM si Sud-Est Asia.

P.S. Cineva a mai auzit de Bashar Asad?

Articol aparut initial pe Politeia

Advertisements