Cu prima salvă trasă de artileria sudistă asupra Fortului Sumter, din rada portului Charleston, din Carolina de Sud, la 12 aprilie 1861, a început Războiul Civil American, cel mai distrugător război din istoria națiunii. Avea să dureze patru ani și să coste viețile a peste 700.000 de militari și civili.

Statele sudice, care susțineau menținerea în sclavie a celor trei milioane și jumătate de înrobiți, s-au constituit într-o confederație, cu capitala la Richmond, Virginia și având ca președinte pe Jefferson Davis.

Confederația a avut trei drapele, dar cel de al doilea, adoptat în 1863 și cunoscut cel mai bine sub numele de “drapelul de luptă”, a devenit un simbol al mândriei sudiste, al bravurii cu care statele din fosta confederație au îndurat greutățile înfrângerii și al recunoștinței lor față de cei căzuți în lupte, cei mai mulți dintre ei fără a fi ei înșiși proprietari de sclavi. Drapelul nu a fost interzis și – în multe state sudice – el a fost continuu arborat în locurile publice. În anul 1890, toate statele americane existente la acea dată în uniune și-au ales propriile drapele. Steagul național a șase dintre statele americane au avut încorporate în designul lor elemente din drapelul confederat. Azi numai două state, Arkansas și Mississippi, mai au în imaginea drapelelor lor părți din fostul steag de luptă.

Dar același steag a fost adoptat ca simbol de o asociație rasistă americană de tristă amintire Jim Crow (Jim “Cioroiul”). Aceasta a fost înființată în 1920 și și-a luat numele nu de la un personaj, ci de la un cântec de succes compus de Thomas Dartmouth :D addy” Rice în anul 1828 Jump Jim Crow! (Țopăie, Jim Cioroiule!”), care îi batjocorea pe negri.

Asociația Jim Crow și-a legat numele de multe acte oribile, a participat la numeroase acțiuni de persecuție, violență și linsaj, a fost în strânsă legătură cu grupările Ku Klux Klan și a fost scoasă în afara legii prin votul Congresului din 1965. Această asociație a pângărit steagul confederat și l-a făcut sinonm cu rasismul primitv și violent, cu ura nemotivată. Alte asociații de extremă dreaptă, așa numitele asociații pentru supremația albă, care au în ideologia lor rasismul și antisemitismul și care sunt încă legale, au asociat în simbolistica lor steagal confederat cu svastica. Ultima are o istorie foarte veche și un obiect din colț de mamut, pe care este scrijelită svastica, găsit de arheologi pe teritoriul Ucrainei, s-a dovedit a fi de o vârstă de peste 10.000 de ani. Frecvent găsit în religiile hindusă, budistă și jainistă, ca și în cultura popoarelor din Valea Indului, simbolul svasticii are semnificația binelui și al purtării de noroc. În anul 1920, Partidul Național Socialist (nazist) German a adoptat svastica ca o emblemă a mișcării lor și prin aceasta, vechiul semn al binelui a devenit simbolul urii, al crimelor de război și al genocidului rasist la scară națională. După sfârștul celui de al doilea război mondial, arborarea svasticii a fost declarată ilegală în Germania, Polonia, Lituania și Ungaria. O incercare de a interzice același simbol în Uniunea Europeană a eșuat, când majoritatea statelor nu au votat pentru.

La 17 iunie 2015, Dylann Roof, un tânăr alb de 21 de ani a intrat în istorica biserică Emanuel African Methodist Episcopal Church din centrul orașului Charleston, Carolina de Sud. În biserică, un număr de enoriași, împreună cu pastorul, dezbăteau un capitol din Biblie. Roof a asistat la seminarul religios pentru aproape o oră, apoi s-a sculat, a scos la iveală armele și a deschis focul, ucigând opt credincioși și pe pastor, după care a fugit. Prins în mai puțin de două zile, a dezvăluit motivele rasiale care l-au împins la asasinatul inocenților în biserică. Multe materiale, inclusiv steagul confederat și svastica, din locuința lui au dezvăluit în ce măsură mintea lui Roof era impregnată de gânduri sociopate de rasism criminal.

Intreaga națiune americană a fost profund impresionată de crima vicioasă din Charleston. Trecuseră 154 de ani decând războiul civil se declanșase acolo și puțini credeau că și astăzi, albii din Carolina de Sud mai pot avea sentimente ostile populației negre, de această intensitate. Dar șocul publicului american a fost și mai mare când ceva uimitor s-a întâmplat la dora câteva zile de la crimă. După ce și-a îngropat morții, comunitatea neagră s-a reunit în aceeași biserică și, după rugăciunile pentru liniștea și pacea victimelor, a hotărât în unanimitate să-l ierte pe asasin. Ei au spus că – în felul lor de a înțelege credința creștină – nu pot răspunde urii cu ură.

Omorul rasist din Charleston a redeschis o dezbatere mai veche, aceea a arborării steagului confederat în spațiile publice. Congresul statului Carolina de Sud a votat în unanimitate interzicerea drapelului și în ziua de 10 iulie 2015 vechiul drapel a fost coborât de pe cupola clădirii federale. El a fost impăturit cu grijă, așa cum se face la funeraliile militare și dus la muzeul de istorie al statului, unde a fost pus alături de alte obiecte aducătoare aminte de onoarea trecutului istoric al poporului american din Carolina de Sud. La care se adaugă măreția gestului făcut de familiile celor uciși în propria biserică, ai căror rude şi prieteni au avut puterea de a înlătura tentația răzbunării din mințile și sufletele lor

Advertisements